Cautam colaborator matematica

Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele cafea:

CAFEÁ, (2) cafele, s. f. 1. (Cu sens colectiv) Sămânța arborelui de cafea. 2. Băutură preparată din cafea (1) prăjită și râșnită sau dintr-un surogat. – Din tc. kahve, ngr. kafés, fr. café.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

cafeá (caféle), s. f.1. Sămînța arborelui de cafea. – 2. Băutură preparată din cafea. – Mr., megl. café. Tc. kahve, arab. qahwa (Șeineanu, II, 71; Meyer 164; Lokotsch 1005; Ronzevalle 134); cf. ngr. ϰαφές, alb., bg. kafé. Anterior sec. XVII. S-a contaminat în epoca modernă cu termenii identici occidentali (it. caffé, fr., sp. café), din care provin der. neol. cafeină, s. f.; cafeism, s. n.; cafetier, s. m.; cafetieră, s. f.Der. cafeluță, s. f. (cafea; lupin, Lupinus albus); cafeniu, adj. (culoarea cafelei); cafegiu, s. m. (slujitor la curtea domnească însărcinat cu servirea cafelei; proprietar al unei cafenele; persoană care bea cu plăcere cafea, sau care o prepară bine), din tc. kahveci, cf. ngr. ϰαφετζής, bg. kafedžija; cafegioaică, s. f. (persoană iubitoare de cafea); cafegi-bașa, s. m. (căpetenie peste cafegii, boier de rangul trei care se bucura de privilegiul de a servi cafea la mesele festive, și de dijma pe cafeaua vîndută în toată țara), din tc. kahveci bași (sec. XVIII). Cf. cafenea, s. f. (cafenea, café-bar), mr. cafiné, megl. cavine din tc. kahve hane, cf. ngr. ϰαφενές, alb., bg. kafené (› Trans., Banat căfană); cafeșantan, s. n. (bar de noapte, cu muzică și program artistic), din fr. café-chantant, se folosește și în forma șantan, cu o nuanță intens depreciativă („bordel”).
Sursa: Dicționarul etimologic român


CAFEÁ, (2) cafele, s. f. 1. (Cu sens colectiv) Sămânța unui arbust din regiunile tropicale (Coffea arabica). 2. Băutură preparată din cafea (1) prăjită și râșnită sau dintr-un surogat (și cafea(1)). – Tc. kahve.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

cafeá f., pl. ele (turc. [d. ar.] kahve kave; ngr. kafes, it. caffé, fr. café). Un copăcel rubiaceŭ african care face niște boabe care se prăjesc, se rîșnesc și se ferb [!] în apă ca să dea o plăcută băutură neagră care se bea îndulcită cu zahăr (cofféa arábica): plantațiunĭ de cafea. Boabele acestuĭ copăcel: un sac de cafea. Băutura făcută din aceste boabe: o ceașcă de cafea. – Cafeaŭa e originară din Abisinia, unde crește sălbatică, ca și pin [!] Mozambic și Angola. Azĭ se cultivă foarte mult la Moka, Ceylan, Martinica și Brazilia (Rio), de unde vin cele maĭ renumite felurĭ de cafea. Se zice că efectele eĭ aŭ fost observate întîĭa oară de un cĭoban ale căruĭ oĭ mîncase [!] frunze orĭ boabe de cafea și începuse [!] a sări. Populațiunea Galla (Abisinia) mînca boabe de cafea prăjite în unt. Pe la sfîrșitu secululuĭ [!] XV un Arab descoperi băutura cafeleĭ, care apoĭ se răspîndi ĭute în tot Orientu. În Francia a fost adusă la 1654, ĭar la Paris s´a băut la 1669. La început, fiind-că alungă somnu, fu denunțată ca vătămătoare. Dar curînd obiceĭu de a o sorbi se răspîndi în toată lumea. V. capuținer, gingirlie, șfarț.
Sursa: Dicționaru limbii românești

cafeá (băutură) s. f., art. cafeáua, g.-d. art. cafélei; pl. caféle, art. cafélele
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

cafea f. 1. bobul cafeului; 2. băutură făcută din acest bob, uscat și pulverizat: a bea trei cafele pe zi. [Turc. KAVÈ].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CAFEÁ, (2) cafele, s. f. 1. Sămânța arborelui de cafea folosită (de obicei sub formă de pulbere) în alimentație. 2. Băutură preparată din cafea (1) prăjită și râșnită sau dintr-un surogat. ◊ Cafea espresso = cafea concentrată, preparată într-un aparat special. Cafea filtru = cafea preparată cu ajutorul filtrului. – Din tc. kahve, ngr. kafés, fr. café.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)