hagắu, -auă, s.n. – (înv.) Târnăcop; calhău, galhău. – Posibil din germ. Hacke „târnăcop„.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș
hăgău, hăgăuri, s.n. (reg.) loc spălat de ape, loc sterp; ponor.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme