NEMĂRGINÍT, -Ă, nemărginiți, -te, adj. 1. Care nu are margini, care se întinde, se continuă la infinit; necuprins, nelimitat, infinit; p. ext. foarte lung, foarte mare, foarte numeros. 2. Care nu cunoaște limite în intensitate; nețărmurit, imens, extrem. – Ne- + mărginit.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a nemărginít, -ă adj. Fără margine, infinit. S.n. pl. urĭ. Infinit. Adv. Nemărginit de bun.
Sursa: Dicționaru limbii românești
nemărginít adj. m., pl. nemărginíți; f. nemărginítă, pl. nemărginíteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită nemărginit a. fără de margini. ║ n. infinitul. ║ adv. extrem: nemărginit de bun.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
NEMĂRGINÍT, -Ă, nemărginiți, -te, adj. 1. Care nu are margini, care se întinde, se continuă la infinit; necuprins, nelimitat, infinit; p. ext. foarte lung, foarte mare, foarte numeros. 2. Care nu cunoaște limite în intensitate; nețărmurit, imens, extrem. – Pref. ne- + mărginit.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)