HALĂU s. n. (Reg.) Crâsnic (de pescuit). – Din magh. háló.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a HALĂU2 s. n. (Reg.) Troacă. – V. vălău.Sursa: Dicționarul limbii române moderne
halău2, s.n. sg. (reg., înv.) ceartă.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
halắu (haláie), s. n. – Năvod, plasă de pescuit. – Var. hălău, aloavă. Mag. haló (DAR; Cihac, II, 504), cf. sb., cr. (h)alov (Miklosich, Fremdw., 74), de unde var. Diez, Gramm., I, 128, se gîndea la gr. ἀλιεύειν „a pescui”.Sursa: Dicționarul etimologic român halắŭ n., pl. ăĭe (ung. hálo, rețea, plasă. V. poclăŭ). Vest. Suc. Tîrboc. Crîsnic, leșnic. – În Dîmb. hălăŭ, în Olt. și alăŭ și (după sîrb. alov și alóv, pl. -oáve. Cp. cu acăŭ, acov. V. valăŭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
halắu, s.n. – Jgheab din lemn în care se pune sare pentru oi și, în general, mâncare la animale. – Din valău (< magh. vállu).
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș
halắu (reg.) s. n., art. halắul; pl. halắieSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
halău n. plasă de prins pește: ia halăul și vezi de-i putea să prinzi vre-o fâță de pește ISP. [Ung. HÁLÓ].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
HALẮU, halăie, s. n. (Reg.) Crâsnic (de pescuit). – Din magh. háló.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) hălắŭ, V. halăŭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești