HÍRTĂ, hirte, s. f. (Reg.) Unitate de măsură pentru suprafețe, egală cu un sfert de pogon. – Din germ. Viertel.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a hírtă (reg.) s. f., g.-d. art. hírtei; pl. hírteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
hirtă f. Mold. a patra parte dintr’un pogon: o hirtă de loc AL. [V. firtă].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
HÍRTĂ, hirte, s. f. (Reg.) Unitate de măsură pentru suprafețe, egală cu un sfert de pogon. – Din germ. Viertel.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) hî́rta, V. hurta.
Sursa: Dicționaru limbii românești
hî́rță, V. arț.
Sursa: Dicționaru limbii românești