húrta s. f. – În expresia: cu hurta, cu grămada. – Var. vurtă. Rut. hurt, pol. hurt „turmă”, pol. hurtem „în ansamblu” (Cihac, II, 144; Tiktin).Sursa: Dicționarul etimologic român hurta (cu) adv. Mold. cu ghiotura: ce mi-i cere așa cu hurta ? CR. [Și vurta: cf. pol. HURTEM].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
HÚRTĂ s. f. (Reg.; în loc. adv.) Cu hurta = cu grămada, cu toptanul. La hurtă = la întâmplare, fără alegere. [Var.: vúrtă s. f.] – Din ucr. hurt.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a húrtă și vúrtă f., pl. inuzitat e (rut. hurt, cireadă, mulțime, na hurt, hurtóm, cu hurta, pol. hurt, d. mgerm. hurt, ngerm. hürde, herde, cireadă. V. cireadă). Est. Cu hurta, cu ghĭotura, cu totu: lucrătorĭ angajațĭ cu hurta, nu cu ziŭa. La hurtă, toțĭ la un loc, cu grămada. – Și hîrtă, vîrtă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
húrtă (reg.) (în expr.) s. f.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită HÚRTĂ s. f. (Reg.; în loc. adv.) Cu hurta = cu grămada, cu toptanul. La hurtă = la întâmplare, fără alegere. [Var.: vúrtă s. f.] – Din ucr. hurt.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)