-FÍT(Ă) elem. fito-.
Sursa: Marele dicționar de neologisme
fíță s.f. (reg., înv.) termen de adresare; mătușă, tușă, tușică.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
FÍȚĂ, fițe s. f. (reg.) Leliță.Sursa: Dicționarul limbii române moderne fiță f. tușă: fița Smaranda.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
fî́ță f., pl. e (d. fîțîĭ. V. hîță 1 și 2). Pește foarte mic, puĭ de pește: noĭ prindem fîțele cu mîna (Î. E. 240). Fam. Copil: o fîță de fată, eraĭ o fîță cînd eŭ eram flăcăŭ. V. chisoagă, foflic, frișcă, goghie, plevușcă, poșidic.
Sursa: Dicționaru limbii românești