IONOFÓN, ionofoane, s. n. Traductor electroacustic care transformă direct energia electrică în energie acustică. [Pr.: i-o-] – Din fr. ionophone.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a IONOFÓN s. n. dispozitiv radiofonic care transformă direct energia electromagnetică în unde sonore, prin oscilațiile unei coloane de gaze ionizate. (< fr. ionophone)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
IONOFÓN s.n. (Fiz.) Difuzor care transformă direct energia electromagnetică în unde sonore. [< fr. ionophone].
Sursa: Dicționar de neologisme
ionofón (i-o-) s. n., pl. ionofoáneSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită IONOFÓN, ionofoane, s. n. Traductor electroacustic care transformă direct energia electrică în energie acustică. [Pr.: i-o-] – Din fr. ionophone.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)