CLAMÁ, clamez, vb. I. Intranz. (Livr.) A se manifesta, a se exprima în termeni violenți sau cu strigăte; a chema cu voce tare. – Din fr. clamer.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CLAMÁ vb. intr. a chema cu voce tare, a striga. (< fr. clamer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
CLAMÁ vb. I. intr. (Rar) A chema cu voce tare, a striga. [< lat. clamare, cf. it. clamare, fr. clamer].
Sursa: Dicționar de neologisme
clamá (claméz, clamát), vb. – A striga, a chema cu voce tare. Lat. clamare (sec. XIX). – Der. clamoare, s. f. (strigăt, vuiet), din lat. clamor.Sursa: Dicționarul etimologic român clamá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 clameázăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită CLAMÁ, clamez, vb. I. Intranz. (Livr.) A se manifesta, a se exprima în termeni violenți sau cu strigăte; a chema cu voce tare. – Din fr. clamer.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) CLÁMĂ, clame, s. f. Piesă de metal de diferite forme și mărimi, care se întrebuințează pentru prins două sau mai multe foi volante, buclele părului la femei etc. – Din germ. Klammer.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
CLÁMĂ s. f. piesă de metal, care servește pentru prins hârtii, părul etc.; agrafă. (< germ. Klammer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
CLÁMĂ s.f. Piesă de metal de diferite forme și mărimi, care servește pentru prins hârtii, părul etc.; agrafă. [< germ. Klammer].
Sursa: Dicționar de neologisme
clámă s. f., g.-d. art. clámei; pl. clámeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită CLÁMĂ, clame, s. f. Piesă de metal de diferite forme și mărimi, care se folosește pentru prins două sau mai multe foi volante, buclele de păr la femei etc. – Din germ. Klammer.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)