CRAMA, Mihail (1923-1994, Cetatea Albă), poet român. Versuri elegiace („Codice”) sau alcătuind, prin avatarul eului, o autobiografie fantezistă, proiectată de la origine pînă la sfîrșitul lumii („Decor penitent”, „Ianuarii”).
Sursa: Dicționar enciclopedic
CRÁMĂ, crame, s. f. Clădire la o vie, unde se tescuiesc strugurii, se prepară vinul și se depozitează uneltele de lucru. ♦ Local în care se consumă băuturi alcoolice, preparate culinare etc. într-un cadru rustic. – Cf. scr. krama.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
crámă (cráme), s. f. – 1. Cîrciumă, bodegă. – 2. Depozit de vinuri. – 3. Clădire unde se tescuiesc strugurii, cu toate dependințele. Germ. Kram „han”, prin intermediul sb. krama „cămară”, sau a pol. kram „han” (Cihac, II, 80).Sursa: Dicționarul etimologic român crámă f., pl. e și crămĭ (vsl. cr. krama, baracă, pol. rut. kram, d. germ. kram, prăvălie). Șopron de ținut butoaĭele la vie.
Sursa: Dicționaru limbii românești
crámă s. f., g.-d. art. crámei; pl. crámeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită cramă f. Mold. încăpere într’o vie unde se storc strugurii și unde se păstrează vinul: mă reped în cramă s’aduc și un cofăel de vin CR. [Cf. germ. KRAM, încă¬pere, printr’un intermediar slav].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CRÁMĂ, crame, s. f. Clădire la o vie, unde se tescuiesc strugurii, se prepară vinul și se depozitează uneltele de lucru. ♦ Local în care se consumă băuturi alcoolice, preparate culinare etc. într-un cadru rustic. – Cf. sb. krama.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)