CRÁZĂ, craze, s. f. Fuziune a vocalei (sau silabei) inițiale a unui cuvânt cu vocala (sau silaba) finală a cuvântului precedent. – Din fr. crase.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CRÁZĂ s. f. fuziune a vocalei inițiale a unui cuvânt cu vocala finală a cuvântului precedent. (< fr. crase)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
CRÁZĂ s.f. Fuziune a vocalei inițiale a unui cuvânt cu vocala finală a cuvântului precedent. [< fr. crase, cf. gr. krasis – amestec].
Sursa: Dicționar de neologisme
*cráză, V. crasă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
cráză s. f., g.-d. art. crázei; pl. crázeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită crază f. Gram. contracțiune a două vocale sau a doi diftongi.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CRÁZĂ, craze, s. f. Fuziune a vocalei (sau silabei) inițiale a unui cuvânt cu vocala (sau silaba) finală a cuvântului precedent. – Din fr. crase.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)