BRÍE, brii, s. f. Plantă erbacee aromatică cu frunze ascuțite, cu flori albe și cu fructe aproape cilindrice (Meum athamanticum). – Et. nec.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a brie2 (sortiment de brânză) (fr.) [ie pron. i] s. n., art. brie-ul
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
Brie (nume de loc) (fr.) [ie pron. i] s. propriu n.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
BRÍE, brii, s. f. Plantă erbacee aromatică cu frunze ascuțite, cu flori albe și fructe aproape cilindrice (Meum athamanticum).Sursa: Dicționarul limbii române moderne bríe1 (plantă) s. f., art. bría, g.-d. art. bríei; pl. brii, art. bríileSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită brie f. 1. plantă ale cării frunze se strâng, când le atingem (Impatiens noli tangere); 2. Tr. V. breiu.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
BRÍE1, brii, s. f. Plantă erbacee aromatică cu frunze ascuțite, cu flori albe și cu fructe aproape cilindrice (Meum athamanticum). – Et nec.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
BRIE2 s. n. Sortiment de brânză franțuzească. [Pr.: bri]. – Cuv. fr.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) BRÍE, brii, s. f. Plantă erbacee aromatică cu frunze ascuțite, cu flori albe și cu fructe aproape cilindrice (Meum athamanticum). – Et. nec.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a brie2 (sortiment de brânză) (fr.) [ie pron. i] s. n., art. brie-ul
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
Brie (nume de loc) (fr.) [ie pron. i] s. propriu n.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
BRÍE, brii, s. f. Plantă erbacee aromatică cu frunze ascuțite, cu flori albe și fructe aproape cilindrice (Meum athamanticum).Sursa: Dicționarul limbii române moderne bríe1 (plantă) s. f., art. bría, g.-d. art. bríei; pl. brii, art. bríileSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită brie f. 1. plantă ale cării frunze se strâng, când le atingem (Impatiens noli tangere); 2. Tr. V. breiu.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
BRÍE1, brii, s. f. Plantă erbacee aromatică cu frunze ascuțite, cu flori albe și cu fructe aproape cilindrice (Meum athamanticum). – Et nec.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) BRIE2 s. n. Sortiment de brânză franțuzească. [Pr.: bri]. – Cuv. fr.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
brie - Verb, Indicativ, perfect simplu, persoana a III-a, singular - pentru cuvantul bria