Am găsit 13 definiții pentru cuvantul/cuvintele bric:

BRIC1, bricuri, s. n. Navă cu două catarge, cu pânze pătrate și bompres, uneori și cu motor, folosită în trecut în scopuri militare. – Din fr. brick.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

BRIC2 adj. invar., s. n. (Franțuzism) 1. Adj. invar. Cărămiziu. 2. S. n. Culoare cărămizie. – Din fr. brique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


BRIC s.n. Corabie cu două catarge, echipată cu pânze pătrate și uneori cu motor. ◊ Bric-goeletă = bric al cărui arbore trinchet poartă vele pătrate, iar celălalt arbore vele aurice. [Pl. -curi. / < fr. brick, cf. engl. brig].
Sursa: Dicționar de neologisme

BRIC2 adj. inv., s. n. cărămiziu. (< fr. brique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

BRIC1 s. n. velier cu două catarge și bompres, folosit în trecut ca navă de luptă, iar astăzi ca navă-școală. (< fr. brick)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

BRIC, bricuri, s. n. Navă cu pânze și cu două catarge, uneori și cu motor. – Fr. brick (<engl.).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

*bric n., pl. urĭ (fr. brik, engl. brig). Un fel de bastiment de războĭ cu doŭă catargurĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

bric1 (culoare) adj. invar.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

bric2 (culoare) s. n.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

bric3 (navă) s. n., pl. brícuri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

bric n. bastiment cu două catarte.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

BRIC1, bricuri, s. n. Navă cu două catarge, cu pânze pătrate și bompres, uneori și cu motor, folosită în trecut în scopuri militare și comerciale. – Din fr. brick.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

BRIC2 adj. invar., s. n. (Franțuzism) 1. Adj. invar. Cărămiziu. 2. S. n. Culoare bric (1). – Din fr. brique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)