BÁBIȚĂ1, babițe, s. f. 1. (Ornit.) Pelican. 2. Nume dat la două specii de ciuperci, în forma unei copite de cal, care cresc pe copaci și din care se prepară iasca (Polyporus fomentarius, polyporus ignarius). – Din bg., scr. babica.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a BÁBIȚĂ2, babițe, s. f. (Pop.; mai ales la pl.) Diaree a sugacilor. – Din bg. babici.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
babíță (-țe), s. f. – 1. Pelican (Pelecanus onocrotalus). – 2. Ciupercă din care se prepară iasca (Fomes igniarius). – 3. Ferăstrău. – 4. Pîntece, burtă. – 5. Diaree la copii. Sl. babica, dim. de la baba, cf. babă, babcă (Cihac; DAR). Pentru diferitele accepții din rom., cf. bg., pol., rus. baba „pelican”, rus. babica „ciupercă”, bg. babica, babek „pîntece”. Baghiță „pîntece”, pe care Damé îl menționează ca cuvînt diferit, este var. mold. cu palatalizare normală.Sursa: Dicționarul etimologic român BÁBIȚĂ1, babițe, s. f. 1. Pelican. 2. Ciupercă în forma unei copite de cal, care crește pe copaci și din care se prepară iasca (Polyporus ignarius). – (1) bg., sb. babica.Sursa: Dicționarul limbii române moderne BÁBIȚĂ2, babițe, s. f. (Pop.) Boală de dentiție pe care o fac copiii mici. – Bg. babici.Sursa: Dicționarul limbii române moderne bábiță f., pl. e (sîrb. babica, moașă, dim. d. bába, babă; rus. rut. pol. bába, babă, pelican). Peritonită tuberculoasă, o boală de copiĭ cînd le ĭese dinții. Un fel de ĭască. (fomes [saŭ polýporus] fomentárius).
Sursa: Dicționaru limbii românești
babíță1, babițe, s.f. – Rață (Papahagi 1925). – Din bg., srb. babica (DEX); Cuv. rom. preluat în magh. (babéc) (Bakos 1982).
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș
babíță2, babițe, (babdiță), s.f. – (med.) Diaree (de regulă, la sugari) (Memoria 2001). – Din bg. babici.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș
bábiță s. f., g.-d. art. bábiței; pl. bábițeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită babiță f. 1. numele popular al pelicanului (băbușcă, după aspectul său grav și bătrânicios); 2. pl. boală de copii când capătă dinți; 3. ciupercă brută din care se face iască (Fomes fomentarius). [Slav. BABIȚA].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
BÁBIȚĂ1, babițe, s. f. 1. (Ornit.). Pelican. 2. Numele a două specii de ciuperci, cu pălăria foarte tare, care cresc pe copaci și din care se prepară iasca (Polyporus fomentarius, Polyporus ignarius). – Din bg., sb. babica.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) BÁBIȚĂ2, babițe, s. f. (Pop.; mai ales la pl.) Diaree a sugarilor. – Din bg. babici.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)