bobițà v. a curăța de bobițe (ciorchina strugurelui).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
BOBÍȚĂ, bobițe, s. f. Diminutiv al lui boabă. ♦ Cerculeț imprimat sau desenat. – Boabă + suf. -iță. Cf. scr. bobica.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
bobiță, bobițe s. f. (dim.) 1. v. bobar. 2. vin.Sursa: Dicționar de argou al limbii române BOBÍȚĂ, bobițe, s. f. I. Diminutiv al lui boabă. II. 1. (La o stofă, pânză etc.) Picățea, punct. 2. Aluniță (pe piele).Sursa: Dicționarul limbii române moderne bobíță f., pl. e (sîrb. bobica, d. bob, bob. V. bob). Bacă, boabă. Lucru care seamănă a bobiță, ca mărgelele, mărgăritarele ș.a.
Sursa: Dicționaru limbii românești
bobíță s. f., g.-d. art. bobíței; pl. bobíțeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită BOBÍȚĂ, bobițe, s. f. Diminutiv al lui boabă. ♦ Cerculeț imprimat sau desenat. – Boabă + suf. -iță. Cf. sb. b o b i c a.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
Forme flexionare:
bobita - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul bobit
bobită - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul bobit