BÁNIȚĂ, banițe, s. f. Unitate de măsură de capacitate pentru cereale, a cărei valoare a variat (în provinciile românești) în jurul a 21-34 l; dublă (1). ♦ Vas special (făcut din doage) care are această capacitate. – Din bg. banica.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a BÁNIȚĂ, banițe, s. f. (Reg.) Coș împletit din nuiele, cu două torți, în care se strâng cartofii sau știuletii de porumb. Coșarcă, paner. (Atestare în Adjudeni, jud. Neamț.)
Sursa: Definiții ale unor cuvinte care nu există în alte dicționare
baníță (bánițe), s. f. – Unitate veche de măsură de capacitate pentru cereale, de valoare diferită după epoci și regiuni, dar în general egală cu 20 ocale (adică 0,215 hl în Mold., 0,339 hl în Munt.). De la introducerea sistemului metric, se numește de obicei astfel măsura de 20 litri, pentru cereale. Sl. banja „baie, vas rotund”, cu dim. banica, de unde bg. banica „vas, vapor” (Cihac; DAR). Semantismul rom., care nu apare în sl., se explică prin forma curentă a vasului care servește ca măsură.Sursa: Dicționarul etimologic român BÁNIȚĂ, banițe, s. f. Unitate de măsură de capacitate, pentru cereale, egală cu circa douăzeci de ocale. ♦ Vas special (făcut din doage) care are această capacitate. ♦ Conținutul unui asemenea vas. – Comp. bg. banica.Sursa: Dicționarul limbii române moderne bániță f., pl. e și bănițĭ (bg. banica, sîrb. banjica, lighean, d. banja, baĭe). O veche măsură de capacitate p. sólide (numită și demerlie și stamboală). V. chilă, decalitru.
Sursa: Dicționaru limbii românești
bániță s. f., g.-d. art. bániței; pl. bánițeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită baniță f. măsură veche de capacitate pentru lucruri uscate: făină, grâu, orz, etc. (40 oca sau 67193). [Rut. BANIȚÁ, cadă, de unde vas pântecos în formă de cadă].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
BÁNIȚĂ, banițe, s. f. Veche unitate de măsură de capacitate pentru cereale, a cărei valoare a variat (în provinciile românești) în jurul a 21-34 l; dublă (1) ♦ Vas special (făcut din doage) care are această capacitate. – Din bg. banica.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) BĂNIȚA 1. Com.în jud. Hunedoara; 1.324 loc. (1991). Expl. de calcare. Stație de c. f. În apropiere, a fost descoperită o cetate geto-dacică (sec. 1 î.Hr.-106 d. Hr.), aparținînd ansamblului de fortificații din Munții Orăștiei construit de Burebista. Refăcută sub Decebal, a fost distrusă de Traian în timpul războaielor daco-romane. 2. v. Merișor.Sursa: Dicționar enciclopedic Forme flexionare:
bănita - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul bănit
bănită - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul bănit