bădíța V. bădica.
Sursa: Dicționaru limbii românești
BĂDÍȚĂ s. m. (Pop.) Diminutiv al lui bade; bădie, bădică, bădișor, bădițel. [Var.: bíță s. m.] – Bade + suf.-iță.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
BĂDÍȚĂ s. m. (Pop.) 1. Diminutiv al lui bade. 2. Termen de respect cu care cineva se adresează unui frate mai mare; nene.Sursa: Dicționarul limbii române moderne bădíță (pop.) s. m., art. bădíța, g.-d. art. lui bădíța/bădíțeiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită bădiță m. nume ce țăranca îl dă iubitului ei [V. bade].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
BĂDÍȚĂ s. m. (Pop.) Diminutiv al lui bade; bădie, bădică, bădișor, bădițel. [Var.: bíță s. m.] – Bade + suf.-iță.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)