ARMÁN, armane, s. n. (Reg.) 1. Arie1 (1). 2. Rotocol, cerc la suprafața unei ape. – Din tc. harman.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a armán (armáne), s. n. – 1. Loc special amenajat unde se treieră cerealele. – 2. Rotocol, cerc. – Var. harman, armean. Tc. harman (Șeineanu, II, 23; Lokotsch 869), cf. bg., sb. harman. – Der. armangiu, s. m. (paznic de hambar); armănit, s. n. (treierat).Sursa: Dicționarul etimologic român
ARMÁN (‹ tc.) s. n. 1. Arie1 (1). 2. Conac în care locuia administratorul unei ferme și unde se înmagazina recolta. 3. Ladă zincată în care se țin acoperite cu o pînză umedă foile de tutun înainte de a fi prelucrate la mașinile de tăiat.Sursa: Dicționar enciclopedic ARMÁN, armane, s. n. 1. Loc pe câmp unde se aduc și se treieră cerealele; (prin restricție) arie. 2. Loc îngrădit unde se închid vitele. 3. Cerc, rotocol (la suprafața unei ape). 4. Conac. – Tc. harman.Sursa: Dicționarul limbii române moderne armán n., pl. e (turc. pers. harman, arie). Sud. Îngrăditură. Arie. Cerc tras de copiĭ cu o vărguță pe pămînt saŭ cu cretă orĭ cărbune pe un paviment oare-care ca să joace la arșice, penițe, nasturĭ, petricele orĭ bile. V. madă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
armán s. n., pl. armáneSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită arman n. 1. arie de treerat (se aude la Constanța); 2. (și armean) o varietate a jocului în arșici (numit astfel după suprafața circulară în care se joacă); 3. fig. rotocol produs de o picătură de apă: fiecare strop de apă... face câte un armean împrejurul lui ISP. [Turc. HARMAN].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ARMÁN, armane, s. n. (Reg.) 1. Arie1 (1). 2. Conac în care locuia administratorul unei ferme și unde se înmagazina recolta. 3. Ladă zincată în care se țin acoperite cu o pânză umedă foile de tutun înainte de a fi prelucrate la mașinile de tăiat. 4. Rotocol, cerc la suprafața unei ape. – Din tc. harman.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) ARMẤN, -Ă s. m. și f., adj. v. aromân.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ARMẤN, -Ă s. m. și f., adj. v. aromân.Sursa: Dicționarul limbii române moderne armân, armânésc. Forme macedo-româneștĭ îld. Român, românesc. V. aromîn.
Sursa: Dicționaru limbii românești
ARMẤN, -Ă s. m. și f., adj. v. aromân.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)