DANA [déinə], James Dwight (1813-1895), mineralog american. Autorul unei clasificări a mineralelor bazată pe compoziția chimică și pe caracterele lor cristalografice.
Sursa: Dicționar enciclopedic
DÁNĂ, dane, s. f. 1. Loc situat de-a lungul cheiurilor sau, mai rar, în mijlocul apei navigabile și amenajate pentru scoaterea vaselor și manipularea mărfurilor într-un port. 2. Magazie pentru depozitarea mărfurilor (într-un port sau la vamă). 3. Șlep sau grup de șlepuri acostate bord la bord la aceeași dană (1). – Din ngr. dána.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
DÁNĂ s.f. 1. Porțiune de-a lungul cheiurilor unui port, amenajată pentru acostarea vaselor. 2. Magazie, depozit de mărfuri într-un port, într-o vamă. 3. Fiecare dintre șlepurile care alcătuiesc un convoi. [< ngr. dana – șir].
Sursa: Dicționar de neologisme
dánă (dáne) s. f. – Loc de legat, pe cheiurile unui port, bolard. Ngr. ντάνα „rînd” (Scriban), și acesta din it. andana (Hesseling 26).Sursa: Dicționarul etimologic român dánă f., pl. e (ngr. dána, șir). Parte (despărțitură) numerotată a unuĭ cheŭ: vaporu a acostat la dana a treĭa.
Sursa: Dicționaru limbii românești
dánă s. f., g.-d. art. dánei; pl. dáneSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită DÁNĂ, dane, s. f. 1. Zonă a unui port situată de-a lungul unui chei pentru acostarea navelor, încărcarea și descărcarea mărfurilor. 2. Șlep sau grup de șlepuri acostate bord la bord la aceeași dană (1). – Din ngr. dána.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)