DANG interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită sunetul unui clopot sau alt sunet metalic; bang. – Onomatopee.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a dang interj. – Cuvînt care imită sunetul clopotului. Var. danga. Creație expresivă. – Der. dangăt, s. n. (dang, sunet de clopot); dăngăni, vb. (a răsuna, cf. mr. dinginescu „izbucnesc”, sl. tǫtĭnati „a suna”, mag. dongani „a răsuna”; dăndăni, vb. (a răsuna); dăngăneală, s. f. (sunet, dangăt); dondăni, vb. (a bombăni), cf. bombăni; dondăneală, s. f. (bombănit), cf. bombăneală.Sursa: Dicționarul etimologic român
dang V. bang și dăngănesc.
Sursa: Dicționaru limbii românești
dang interj.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită dang! int. sgomotul plesnirii sau sunetul clopotului. ║ n. un dang înfiorat COȘBUC.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
DANG interj. (Rar; adesea repetat) Cuvânt care imită sunetul unui clopot sau alt sunet metalic; bang. – Onomatopee.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)