VANG, vanguri, s. n. (Constr.) Grindă așezată de-a lungul marginilor unei scări fixe, pe care se reazemă capetele treptelor. – Din germ. Wange.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a VANG s. n. grindă de-a lungul marginilor unei scări fixe, pe care se reazemă capetele treptelor. (< germ. Wange)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
vang s. n., pl. vánguri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
VANG, vanguri, s. n. (Constr.) Grindă așezată de-a lungul marginilor unei scări fixe, pe care se reazemă capetele treptelor. – Din germ. Wange.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)