almás n., pl. urĭ (turc. almas, ar. elmas, d. vgr. adámas. V. diamant). Sec. 18. Diamant. – La Sadov. olmaz, de unde și numele de familie Olmazu (Munt.).
Sursa: Dicționaru limbii românești
ALMAȘ 1. Rîu, afl. stg. al Someșului; 63 km. Izv. de sub culmea Meseșului. În cursul superior se mai numește și Fildu. 2. Com. în jud. Arad; 3.064 loc. (1991). Stație de c. f.Sursa: Dicționar enciclopedic
ALMAȘ, Dumitru (1908-1995, n. Negrești, jud. Neamț), istoric și scriitor român. Prov. univ. la București. Lucrări privind Revoluția Franceză și Războiul Civil din S.U.A. („Căderea Bastilie”, „Nord contra Sud”). Romane istorice.Sursa: Dicționar enciclopedic Almaș n. 1. afluent al Bistriței în județul Neamțu; 2. numele unui schit de călugărițe pe pârâul cu acelaș nume; 3. afluent al Sameșului; 4. regiune a Banatului învecinată cu Mehadia. [Ung. ALMÁS, pomet (din ALMA, măr)].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a