SUTÁȘ, sutași, s. m. 1. (În antichitate, mai ales la romani) Comandant peste o sută de ostași; centurion. 2. (În sec. XVII, în Țara Românească) Membru al unei bresle fiscale care plătea, singur sau împreună cu alții, o dare anuală de o sută de galbeni. – Sută + suf. -aș.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a sutáș s. m., pl. sutáșiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
sutaș m. mai mare peste o sută.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
sutáș m. (d. sută, p. a. traduce latinu centurio din Evanghelie. V. sotnic). Vechĭ. Maĭ mare peste o sută, căpitan.
Sursa: Dicționaru limbii românești
SUTÁȘ, șutași, s. m. 1. (în Antichitate, mai ales la romani) Comandant peste o sută de ostași; centurion. 2. (în sec. XVII, în Țara Românească) Membru al unei bresle fiscale care plătea, singur sau împreună cu alții, o dare anuală de o sută de galbeni. – Sută + suf. -aș.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) șutáș, șutáși, s.m. (reg.) stângaci.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme