suián, suiáne, s.n. (reg.) 1. căruță ușoară (trasă de un singur cal). 2. cantitate de cereale, coceni etc. care încape într-un coș de suian (de căruță). 3. leucă (la căruță). 4. loitră (la căruță). 5. podul căruței. 6. scaunul căruței.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
suĭán n., pl. ĭene. Munt. Ghĭocĭ, dicean.
Sursa: Dicționaru limbii românești
șuián, șuiáni, s.m. (reg.) cărucior de munte cu roatele mici.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
șuian m. cărucioară de munte cu roatele mici. [Cf. șuiu, subțire].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a