ȘINÓR, șinoare, s. n. (Reg.) Șnur, șiret; găitan. – Din magh. zsinór.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a șinór, V. șnur.
Sursa: Dicționaru limbii românești
șinór, -uri, (șinur, jinor), s.n. – Șnur, panglică, sfoară, șiret. „Fâșie de piele policromă folosită la decorarea cojoacelor sau a chimirelor” (Stoica, Pop 1984; Lăpuș). Șinorica, uliță prin mijlocul satului; „îi lungă ca un șnur” (Odobescu 1973). – Din germ. Schnur, prin intermediul magh. zsinór (DER).
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș
șinór (reg.) s. n., pl. șinoáreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită ȘINÓR, șinoare, s. n. (Reg.) Șnur, șiret; găitan. – Din magh. zsinor.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)