Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele minor:

MINÓR, -Ă adj. 1. (despre tineri; și s. m. f.) neajuns încă la majorat. 2. lipsit de importanță; secundar; (p.ext.) șters, slab. 3. (muz.) mod ~ sau gamă ~ă = mod sau gamă din cinci tonuri și două semitonuri (între treptele II-III și VI-VII). 4. (log.) termen ~ = subiectul concluziei unui silogism; premisă ~ă = premisa care conține termenul minor. (< fr. mineur, lat. minor)
Sursa: Marele dicționar de neologisme



MINÓR, -Ă, minori, -e, adj. 1. (Adesea substantivat) Care nu a împlinit încă vârsta la care își poate exercita toate drepturile. 2. Lipsit de importanță, neînsemnat, secundar; p. ext. șters, slab. 3. (Muz.; în sintagmele) Mod minor = mod a cărui gamă are la bază o terță mică. Gamă minoră sau mod minor = gamă sau mod în care semitonurile sunt dispuse între treptele a doua și a treia, a șasea și a șaptea. 4. (Log.; în sintagmele) Termen minor = termen care servește de subiect concluziei unui silogism. Premisă minoră = premisă care conține termenul minor al silogismului. – Din fr. mineur, lat. minor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

MINÓR, -Ă adj. 1. (Despre persoane; adesea s.) Neajuns încă la majorat. 2. Secundar, puțin important; mai mic; (p. ext.) șters, slab. 3. (Muz.) Gamă minoră sau mod minor = gamă sau mod în care semitonurile sunt dispuse între treptele a doua și a treia, a șasea și a șaptea. 4. (Log.) Termen minor = subiectul concluziei unui silogism; premisă minoră = premisa care conține termenul minor. [< lat. minor, cf. fr. mineur].
Sursa: Dicționar de neologisme

*minór, -ă adj. (lat. minor, maĭ mic, comparativu d. parvus, mic. V. minus, mărunt). Care n´a ajuns încă la majorat: legea pune o limită munciĭ copiilor minorĭ. Muz. Ton minor, compus dintr´un ton și un semiton. Gamă minoră. V. gamă. Ordine minore, primele patru trepte în călugăria catolică.
Sursa: Dicționaru limbii românești

minór adj. m., s. m., pl. minóri; adj. f., s. f. minóră, pl. minóre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

minor a. Muz. compusă dintr´un ton și semiton.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

minor m. care nu are încă etatea de 21 ani împliniți.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

MINÓR, -Ă, minori, -e, adj. 1. (Adesea substantivat) Care nu a împlinit încă vârsta majoratului. 2. Lipsit de importanță, neînsemnat, secundar; p. ext. șters, slab. 3. (Muz.; în sintagmele) Mod minor = mod a cărui gamă are la bază o terță mică. Gamă minoră sau mod minor = gamă sau mod în care semitonurile sunt dispuse între treptele a doua și a treia, a șasea și a șaptea. 4. (Log.; în sintagmele) Termen minor = termen care servește de subiect concluziei unui silogism. Premisă minoră = premisă care conține termenul minor al silogismului. – Din fr. mineur, lat. minor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)