SIF s.n. Creastă ascuțită a unei dune, provenind din intersecția versanților expuși cu cei adăpostiți de vânt. [< fr. sif < cuv. arab].
Sursa: Dicționar de neologisme
SIF s. n. creastă ascuțită a unei dune, provenind din intersecția versanților expuși cu cei adăpostiți de vânt. (< fr. sif)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ȘIF, șifuri, s. n. (Tipogr.) Galion. – Din germ. Schiff.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a șif1 adv. (reg.) oblic, pieziș.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
ȘIF s.n. (Germanism) Galion2; navă mare. [< germ. Schiff].
Sursa: Dicționar de neologisme
ȘIF s. n. (poligr.) planșetă (de zinc) pe care se așază zațul; galion (4). (< germ. Schiff)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
șif (-furi), s. n. – Galion, în tipografie. Germ. Schiff. – Este îndoielnic dacă șifan, s. n. (cîrlig, cîrlig al barcagiilor) are aceeași origine.Sursa: Dicționarul etimologic român
*șif n., pl. urĭ (germ. schiff). Galion, scîndurică pe care zețaru așează în coloană literele culese și așezate provizoriŭ pe vingălac.
Sursa: Dicționaru limbii românești
șif s. n., pl. șífuriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită șif n. în tipografie: scândură rectangulară numită galion. [Nemț. (SATZ) SCHIFF].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ȘIF, șifuri, s. n. (Tipogr.) Galion. – Din germ. Schiff.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)