ȘIP1, șipi, s. m. Specie de pește din Marea Neagră, asemănător cu nisetrul, care își depune icrele în regiunea gurilor Dunării (Acipenser sturio). – Din rus. šip.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ȘIP2, șipuri, s. n. (Reg.) Sticlă (pentru păstrat lichide); flacon. ♦ Conținutul unei sticle. – Din magh. síp „lulea”.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
ȘIP, șipi, s.m. Pește din fam. acipenseridae (sturioni), obișnuit de 2 m lungime, dar care poate atinge și o lungime de 6 m; singurul sturion prezent în Marea Baltică și în Oceanul Atlantic, dar existent și în Marea Neagră și Mediterana (Acipenser sturio). – V. sturion
Sursa: Dicționar gastronomic explicativ
șip1, șipi, s.m. (reg.) 1. (la pl.) rădăcini adventive (dezvoltate pe diferite părți ale plantei) la porumb. 2. (la pl.) coarne de cerb. 3. rădăcină de măsea. 4. (art.; în sintagmă) șipul vântului = scai vânăt.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
șip (șipuri), s. n. – Sticlă, butelcă. Mag. sip „pipă” (Tiktin); schimbul semantic nu este clar. În Mold.Sursa: Dicționarul etimologic român 1) șip m. (rus. šip, id). Dun. de jos. Un fel de viză (pește ganoid) lung de 80-100 de centimetri (acupenser sturio).
Sursa: Dicționaru limbii românești
2) șip m. (bg. šip). Munt. est. Rădăcină de măsea: măsea cu doĭ șipĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
3) șip n., pl. urĭ (ung. sip, lulea; rut. [d. rom.] šip, șip). Est. Flacon, sticluță: un șip de parfum.
Sursa: Dicționaru limbii românești
șip1 (pește) s. m., pl. șipiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită șip2 (sticlă) (reg.) s. n., pl. șípuriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită șip m. pește de Marea-Neagră care poate ajunge la 2 metri lungime, cântărind până la 80 kgr. (Acipenser sturio). [Rus. ȘIPŬ].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
șip n. Mold. flacon: ia tainic șipul ăsta, să-l verși în al său vin AL. [Cf. ung. SIP, pipă].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ȘIP1, șipi, s. m. Specie de pește din Marea Neagră, asemănător cu nisetrul, care își depune icrele în regiunea Gurilor Dunării (Acipenser sturio). – Din rus. šip.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) ȘIP2, șipuri, s. n. (Reg.) Sticlă (pentru păstrat lichide); flacon. ♦ Conținutul unei sticle. – Din magh. síp „lulea”.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
ȘIP1, șipi, s. m. Specie de pește din Marea Neagră, asemănător cu nisetrul, care își depune icrele în regiunea gurilor Dunării (Acipenser sturio). – Din rus. šip.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ȘIP2, șipuri, s. n. (Reg.) Sticlă (pentru păstrat lichide); flacon. ♦ Conținutul unei sticle. – Din magh. síp „lulea”.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ȘIP, șipi, s.m. Pește din fam. acipenseridae (sturioni), obișnuit de 2 m lungime, dar care poate atinge și o lungime de 6 m; singurul sturion prezent în Marea Baltică și în Oceanul Atlantic, dar existent și în Marea Neagră și Mediterana (Acipenser sturio). – V. sturion
Sursa: Dicționar gastronomic explicativ
șip1, șipi, s.m. (reg.) 1. (la pl.) rădăcini adventive (dezvoltate pe diferite părți ale plantei) la porumb. 2. (la pl.) coarne de cerb. 3. rădăcină de măsea. 4. (art.; în sintagmă) șipul vântului = scai vânăt.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
șip (șipuri), s. n. – Sticlă, butelcă. Mag. sip „pipă” (Tiktin); schimbul semantic nu este clar. În Mold.Sursa: Dicționarul etimologic român 1) șip m. (rus. šip, id). Dun. de jos. Un fel de viză (pește ganoid) lung de 80-100 de centimetri (acupenser sturio).
Sursa: Dicționaru limbii românești
2) șip m. (bg. šip). Munt. est. Rădăcină de măsea: măsea cu doĭ șipĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
3) șip n., pl. urĭ (ung. sip, lulea; rut. [d. rom.] šip, șip). Est. Flacon, sticluță: un șip de parfum.
Sursa: Dicționaru limbii românești
șip1 (pește) s. m., pl. șipiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită șip2 (sticlă) (reg.) s. n., pl. șípuriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită șip m. pește de Marea-Neagră care poate ajunge la 2 metri lungime, cântărind până la 80 kgr. (Acipenser sturio). [Rus. ȘIPŬ].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
șip n. Mold. flacon: ia tainic șipul ăsta, să-l verși în al său vin AL. [Cf. ung. SIP, pipă].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ȘIP1, șipi, s. m. Specie de pește din Marea Neagră, asemănător cu nisetrul, care își depune icrele în regiunea Gurilor Dunării (Acipenser sturio). – Din rus. šip.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) ȘIP2, șipuri, s. n. (Reg.) Sticlă (pentru păstrat lichide); flacon. ♦ Conținutul unei sticle. – Din magh. síp „lulea”.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
ȘIP1, șipi, s. m. Specie de pește din Marea Neagră, asemănător cu nisetrul, care își depune icrele în regiunea gurilor Dunării (Acipenser sturio). – Din rus. šip.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ȘIP2, șipuri, s. n. (Reg.) Sticlă (pentru păstrat lichide); flacon. ♦ Conținutul unei sticle. – Din magh. síp „lulea”.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ȘIP, șipi, s.m. Pește din fam. acipenseridae (sturioni), obișnuit de 2 m lungime, dar care poate atinge și o lungime de 6 m; singurul sturion prezent în Marea Baltică și în Oceanul Atlantic, dar existent și în Marea Neagră și Mediterana (Acipenser sturio). – V. sturion
Sursa: Dicționar gastronomic explicativ
șip1, șipi, s.m. (reg.) 1. (la pl.) rădăcini adventive (dezvoltate pe diferite părți ale plantei) la porumb. 2. (la pl.) coarne de cerb. 3. rădăcină de măsea. 4. (art.; în sintagmă) șipul vântului = scai vânăt.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
șip (șipuri), s. n. – Sticlă, butelcă. Mag. sip „pipă” (Tiktin); schimbul semantic nu este clar. În Mold.Sursa: Dicționarul etimologic român 1) șip m. (rus. šip, id). Dun. de jos. Un fel de viză (pește ganoid) lung de 80-100 de centimetri (acupenser sturio).
Sursa: Dicționaru limbii românești
2) șip m. (bg. šip). Munt. est. Rădăcină de măsea: măsea cu doĭ șipĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
3) șip n., pl. urĭ (ung. sip, lulea; rut. [d. rom.] šip, șip). Est. Flacon, sticluță: un șip de parfum.
Sursa: Dicționaru limbii românești
șip1 (pește) s. m., pl. șipiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită șip2 (sticlă) (reg.) s. n., pl. șípuriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită șip m. pește de Marea-Neagră care poate ajunge la 2 metri lungime, cântărind până la 80 kgr. (Acipenser sturio). [Rus. ȘIPŬ].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
șip n. Mold. flacon: ia tainic șipul ăsta, să-l verși în al său vin AL. [Cf. ung. SIP, pipă].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ȘIP1, șipi, s. m. Specie de pește din Marea Neagră, asemănător cu nisetrul, care își depune icrele în regiunea Gurilor Dunării (Acipenser sturio). – Din rus. šip.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) ȘIP2, șipuri, s. n. (Reg.) Sticlă (pentru păstrat lichide); flacon. ♦ Conținutul unei sticle. – Din magh. síp „lulea”.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)