ȘERUÍ, șeruiesc, vb. IV. Tranz. A curăța resturile de carne de pe o piele jupuită, înainte de a o pune la argăseală; a descărna. – Din germ. scharren.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a șeruí, șeruiésc, vb. IV (înv.) 1. a zugrăvi, a picta; a desena. 2. a înfățișa în scris.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
șeruí (-ésc, -ít), vb. – A picta, a reprezenta. Sl. šerovati „a colora” (Tiktin). Sec. XVII, înv. – Der. șeruitură, s. f. (pictură; portret), înv.Sursa: Dicționarul etimologic român șeruí (-uésc, -ít), vb. – A rade părul de pe o piele neargăsită. Germ. scheeren.Sursa: Dicționarul etimologic român șeruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șeruiésc, imperf. 3 sg. șeruiá; conj. prez. 3 să șeruiáscăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită ȘERUÍ, șeruiesc, vb. IV. Tranz. A curăța resturile de came de pe o piele jupuită, înainte de a o pune la argăseală; a descărna. – Din germ. scharren.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)