JERUÍ vb. IV. v. jărui.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a jeruí2, jeruiésc, vb. IV (reg.) a pune jaruri (jaloane, marcaje) în pădure.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
jeruì v. a ațâța (cărbunii aprinși): spânul jerui focul ISP. [V. jar].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
JERUÍ vb. IV v. jărui.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)