ÎNCORSETÁRE, încorsetări, s. f. Acțiunea de a încorseta și rezultatul ei. ♦ Fig. îngrădire, încătușare. – V. încorseta.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ÎNCORSETÁRE s.f. Acțiunea de a încorseta. [< încorseta].
Sursa: Dicționar de neologisme
încorsetáre s. f., g.-d. art. încorsetắrii; pl. încorsetắriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită ÎNCORSETÁRE, încorsetări, s. f. Acțiunea de a încorseta și rezultatul ei. ♦ Fig. Îngrădire, încătușare. – V. încorseta.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
încorsetare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul încorseta