tărtácă, tărtáce, s.f. (reg.) dovleac.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
tărtácă f., pl. e și ăcĭ (din Tătarcă, fiindcă e originară din Tataria). Ml. Dovleac cu feliile dungate. Btș. (supt [!] forma tătarcă). Tivdă (lagenaria vulgaris).
Sursa: Dicționaru limbii românești