VERDÁRE s. f. v. virdare.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a verdáre f., pl. ărĭ (d. verde). Vest. Cĭocănitoare verde (picus viridis). – Și vărdare (Olt.).
Sursa: Dicționaru limbii românești
VERDÁRE s. f. v. virdare.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)