DENTÁR, -Ă, dentari, -e, adj. 1. De dinte, al dinților, privitor la dinți. 2. De dentist, care aparține dentistului, privitor la dentist. – Din fr. dentaire, lat. dentarius.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a DENTÁR, -Ă adj. 1. referitor la dinți, al dinților. 2. referitor la dentist. (< fr. dentaire, lat. dentarius)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
DENTÁR, -Ă adj. 1. De dinte, al dinților. 2. De dentist, privitor la dentist. [Cf. fr. dentaire, lat. dentarius].
Sursa: Dicționar de neologisme
*dentár, -ă adj. (lat. dentarius). Anat. Relativ la dințĭ: nerv dentar, pulpă dentară, medicina dentară.
Sursa: Dicționaru limbii românești
dentár (privitor la dinți) adj. m., pl. dentári; f. dentáră, pl. dentáreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită dentar a. privitor la dinți: bulb dentar.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
DENTÁR, -Ă, dentari, -e, adj. 1. De dinte, al dinților, privitor la dinți. 2. De dentist, care aparține dentistului, privitor la dentist. – Din fr. dentaire, lat. dentarius.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)