Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele dental:

DENTÁL2, -Ă adj., s. f. (consoană) care se articulează prin atingerea dinților incisivi, superiori sau inferiori, cu vârful limbii. (< fr. dental)
Sursa: Marele dicționar de neologisme



DENTÁL1 s. m. moluscă marină cu cochilia în formă de cornet. (< fr. dentale)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

DENTÁL, -Ă adj., s.f. (Consoană) care se articulează atingând cu vârful limbii dinții incisivi superiori sau inferiori. [< fr. dental].
Sursa: Dicționar de neologisme

DENTÁL s.m. (Zool.) Moluscă marină cu capul acoperit de o cochilie deschisă la ambele capete în formă de corn. [Var. dentalium s.m. / < fr. dentale].
Sursa: Dicționar de neologisme

*dentál, -ă adj. (lat. dentalis, d. dene, dentis, dinte). Gram. Se zice despre consonantele care se pronunță punînd limba pe dințĭ, ca d, t. S.f. O dentală, o consonantă dentală.
Sursa: Dicționaru limbii românești

dentál (despre sunete) adj. m., pl. dentáli; f. dentálă, pl. dentále
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

dental a. 1. ce ține de dinți; nerv dental; 2. consonante ce se rostesc atingând dinții cu limba: d și t sunt sunete dentale.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

DENTÁL, -Ă, dentali, -e, adj., s. f. (În sintagma) Consoană dentală (și substantivat, f.) = care se articulează prin apropierea vârfului limbii de dinții incisivi superiori sau inferiori. – Din fr. dental.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)