PRIGÓR, prigori, s. m. Prigorie. – Din prigori.Sursa: Dicționarul limbii române moderne prigór m. (d. prigoresc, ca ogor față de do-goare și prigoare). Est. Prigoare. – În nord prihór (după rut.).
Sursa: Dicționaru limbii românești
PRIGOR, com. în jud. Caraș-Severin, situată în NV depr. Almăj, la confl. râului Prigor cu Nera; 2.927 loc. (2003). Expl. de azbest (în satul Puma). Pomicultură. Satul P. apare menționat documentar în 1550. Rezervația naturală Izvoarele Nerei (5.028 ha) cuprinde păduri de fag cu paltin, ulm și frasin, cu arbori seculari și este inclusă în Parcul Național Semenic-Cheile Carașului.Sursa: Dicționar enciclopedic