INTENȚIONÁL, -Ă, intenționali, -e, adj. (Despre fapte penale) Săvârșit cu intenție; deliberat. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. intentionnel.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a INTENȚIONÁL, -Ă adj. (despre fapte penale) săvârșit cu intenție; deliberat. (< fr. intentionnel)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
INTENȚIONÁL adj. Privitor la intenție; făcut cu intenție; deliberat. [Cf. it. intenzionale, fr. intentionnel].
Sursa: Dicționar de neologisme
*intenționál, -ă adj. (d. intențiune, după fr. intentionnel). Rar. Care depinde de intențiune: eroare intențională.
Sursa: Dicționaru limbii românești
intenționál (-ți-o-) adj. m., pl. intenționáli; f. intenționálă, pl. intenționáleSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită intențional a. făcut cu intențiune: sens intențional.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
INTENȚIONÁL, -Ă, intenționali, -e, adj. (Despre fapte penale) Săvârșit cu intenție; deliberat. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. intentionnel.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)