TÁIER, taiere, s. n. (Reg.) Taler, farfurie întinsă, blid. [Var.: tăiér s. n.] – Din magh. tányér.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a táĭer, V. taler 2.
Sursa: Dicționaru limbii românești
táier/tăiér (reg.) s. n., pl. táiere/tăiéreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită TÁIER, taiere, s. n. (Reg.) Taler, farfurie, întinsă, blid. [Var.: tăier s. n.] – Din magh. tányér.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) TĂIÉR s. n. v. taier.Sursa: Dicționarul limbii române moderne TĂIÉR s. n. v. taier.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a tăiér v. táierSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
TĂIÉR s. n. v. taier.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)