Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele baier:

BÁIER s. n. v. baieră.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



báier (ă), báiere, s.n. (f.) (înv.) 1. sfoară, curea 2. salbă (de bani) 3. amuletă, talisman 4. adâncime, fund 5. barieră
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

BÁIER s. n. v. baieră.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

báĭer n., pl. e (d. lat. bajulus, purtător, hamal. V. baĭeră). Barieră. Bățu care se trece pin toartele unuĭ ciubăr că să-l poți ridica c’o singură mînă. V. părîngă.
Sursa: Dicționaru limbii românești

báier, -e, (baer, baior, bair), s.n. – 1. Brâu, cureaua de la tașcă, legătură de desagi (Papahagi 1925). 2. Ață, sfoară de legat cămașa ori sumanul la gât (Bud 1908): „Pă baieru trăistii mele / Scrisu-i numele tău, lele” (Ștețco 1990: 297). – Lat. bajulus „hamal” (Crețu, Philippide, Candrea-Densusianu, DA, DEX); „Baier e străvechi, specific românesc” (Russu 1981).
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș

baier n. 1. împletitură de lână de care se prinde sau se leagă ceva: cămașa țărănească are la guler două baiere; 2. legătură sau nod: baierile pungii; 3. fig. auriculele inimii, măruntaie: mi se rup baierile inimii de milă ISP.; 4. împletituri descântate ce se pun la grumazul copiilor bolnavi: acest copil avea un baier atârnat de gât ISP. [Origină necunoscută].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

BÁIER s. n. v. baieră.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)