fáier, fáiere, s.n. (reg., fam.) mustrare aspră, frecuș.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
fáĭer n., pl. e (germ. feuer, foc). Munt. Fam. Mustrare aspră, pleaftură, ștaĭer: ĭ-a tras un faĭer.
Sursa: Dicționaru limbii românești
faier n. fam. mustrare aspră, frecuș: i-a dat un faier. [Nemț. FEUER].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a