SUTURÁ, suturez, vb. I. Tranz. (Med.) A face o sutură (2). – Din fr. suturer.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a SUTURÁ vb. I. tr. A face o sutură (1). [< fr. suturer].
Sursa: Dicționar de neologisme
SUTURÁ vb. tr. a face o sutură (1). (< fr. suturer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
suturá (a ~) vb., ind. prez. 3 sutureázăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită SUTURÁ, suturez, vb. I. Tranz. (Med.) A face o sutură (2). – Din fr. suturer.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) SUTÚRĂ, suturi, s. f. 1. (Anat.) Tip de articulație în care oasele sunt fixe. 2. (Med.) Cusătură folosită în chirurgie pentru a reuni marginile unei plăgi, extremitățile unui tendon sau ale unui nerv tăiat, fragmentele unui os fracturat etc. – Din fr. suture.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a SUTÚRĂ s.f. 1. (Med.) Cusătura celor două buze ale unei răni. 2. (Anat.) Articulație fixă a oaselor late ale craniului. [< fr. suture, cf. lat. sutura].
Sursa: Dicționar de neologisme
SUTÚRĂ s. f. 1. cusătura celor două buze ale unei răni. 2. articulație fixă a oaselor (craniului) printr-un sistem de dinți. 3. linie de concreștere între carpelele unui pistil sau de dehiscență a fructelor uscate. 4. liniile de inserție a pereților transversali pe pereții cochiliei la amoniți, nautil etc. (< fr. suture)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
sutúră s. f., g.-d. art. sutúrii; pl. sutúriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită sutură f. Anat. încheietura oaselor craniului.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
*sutúră f., pl. ĭ (lat. sutúra. V. cusutură). Anat. Cusutura uneĭ rănĭ. încheĭetura dantelată a oaselor craniuluĭ. Bot. Linia după care se operează juncțiunea și separațiunea valvelor în fructe.
Sursa: Dicționaru limbii românești
SUTÚRĂ, suturi, s. f. 1. (Anat.) Tip de articulație în care oasele sunt fixe. 2. (Med.) Cusătură folosită în chirurgie pentru a reuni marginile unei plăgi, extremitățile unui tendon sau ale unui nerv tăiat, fragmentele unui os fracturat etc. – Din fr. suture.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)