Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele stomac:

STOMÁC, stomacuri, s. n. Parte a aparatului digestiv, la om și la animalele superioare, în formă de pungă, situată între esofag și duoden, în care se face digestia alimentelor; foale. ◊ Expr. (Fam.) A nu avea (pe cineva) la stomac = a nu putea suferi (pe cineva). (Fam.) A-și pune stomacul la cale = a-și potoli foamea, a mânca. [Var.: (înv.) stomáh s. n.] – Din sl. stomahŭ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



stomác (-curi), s. n. – Parte a aparatului digestiv. – Var. înv. stomah. Fr. estomac, și mai înainte (sec. XVIII) din ngr. στομάχι, cf. sl. stomachŭ (Vasmer, Gr., 137). – Der. stomacal, adj., din fr.
Sursa: Dicționarul etimologic român

STOMAC abataj, cantină, ghiozdan, jgheab, magazie, pipotă, raft.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

stomác s. n., pl. stomácuri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

stomac n. organ interior ce primește și mistuește alimentele.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

STOMÁC, stomacuri, s. n. Parte a aparatului digestiv, la om și la animalele superioare, în formă de pungă, situată între esofag și duoden, în care se face digestia alimentelor; foaie. ◊ Expr. (Fam.) A nu avea (pe cineva) la stomac = a nu putea suferi (pe cineva). (Fam.) A-și pune stomacul la cale = a-și potoli foamea, a mânca. [Var.: (înv.) stomáh s. n.] – Din sl. stomahŭ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)