IMPÍU, -ÍE, impii, adj. (Livr.) Care este lipsit de evlavie (religioasă) sau de afecțiune plină de respect. – Din lat. impius, fr. impie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a IMPÍU, -IE adj. care manifestă indiferență sau dispreț față de religie. (< lat. impius, fr. impie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
IMPÍU, -ÍE adj. (Liv.) Nepios; care disprețuiește religia. ♦ Contrar religiei. [< lat. impius, cf. fr. impie].
Sursa: Dicționar de neologisme
*ímpiŭ, -ie adj. (lat. impius. V. pios). Rar. Nelegĭuit, care nu respectă cele sfinte, nicĭ morala: om, lucru impiŭ. – Maĭ des impíu, -íe (fr. impie).
Sursa: Dicționaru limbii românești
IMPÍU, -IE, impii, adj. (Livr.) Care este lipsit de evlavie (religioasă) sau de afecțiune plină de respect. – Din lat. impius, fr. impie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)