STRĂINÍSM, străinisme, s. n. (Rar) Element lexical de jargon. [Pr.: stră-i-] – Străin + suf. -ism.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a STRĂINÍSM s. n. element lexical de origine străină, de jargon; inism. (< străin + -ism)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
străinísm (rar) (stră-i-) s. n., pl. străinísmeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită străinism n. vorbă sau datină străină.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
STRĂINÍSM, străinisme, s. n. (Rar) Element lexical de jargon. [Pr.: stră-i-] – Străin + suf. -ism.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)