SPÂNZURÁT1 s. n. (Rar) Spânzurare. – V. spânzura.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a SPÂNZURÁT2, -Ă, spânzurați, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care a fost omorât sau s-a sinucis prin spânzurare. ♦ (Fam.; substantivat) Epitet dat unui copil sau unui tânăr care se ține de pozne, de nebunii; ștrengar, neastâmpărat. 2. Agățat, atârnat, suspendat. – V. spânzura.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
spânzurát s. n.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită spânzurat a. suspendat: pădurile spânzurate pe coastele tale BĂLC. ║ m. vrednic de ștreang.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
SPÂNZURÁT1 s. n. (Rar) Spânzurare. – V. spânzura.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) SPÂNZURÁT2, -Ă, spânzurați, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care a fost omorât sau s-a sinucis prin spânzurare. ♦ Fam.; substantivat) Epitet dat unui copil sau unui tânăr care se ține de pozne, de nebunii; ștrengar, neastâmpărat. 2. Agățat, atârnat, suspendat. – V. spânzura.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
spânzurat - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul spânzura