FEÚD s. n. v. feudă.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
FEÚD s.n. v. feudă.
Sursa: Dicționar de neologisme
*féud n., pl. e și urĭ (mlat. féudum, it. féudo, fr. fief, d. vgerm. fehu, ngerm. vieh, turmă, vită). Domeniŭ pe care un vasal, în schimbu unor obligațiunĭ, îl obținea de la suzeranul [!] luĭ. (La început era viager, ĭar după moartea luĭ Carol cel Mare rămase definitiv ereditar, ca și alodiu). V. ocină.
Sursa: Dicționaru limbii românești
feud n. domeniu ce un vasal căpăta cu anumite îndatoriri dela suzeranul său.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
FEÚD s. n. v. feudă.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) 