SILÉN, sileni, s. m. Nume dat, în mitologia greacă, satirilor bătrâni; p. ext. persoană în vârstă care, sub o înfățișare grotescă, ascunde o înțelepciune ironică. – Din lat. Silenus, fr. Silène.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a SILÉN1 s.m. Personaj din mitologia greacă, mentorul lui Dionysos – simbol al bețivilor; satir. [< fr. Silène].
Sursa: Dicționar de neologisme
SILÉN2 s.m. Specie de macac din India. [< fr. silène].
Sursa: Dicționar de neologisme
SILÉN1 s. m. (mit.) mentorul lui Dionysos, simbol al bețivilor. ◊ satir bătrân. (< fr. Silène, lat. Silenus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
SILÉN2 s. m. specie de macac din sudul Indiei. (< fr. silène)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
Silen 1. Fiul lui Pan, era un semizeu din ceata lui Dionysus. Se spunea că l-ar fi crescut și educat pe acesta din urmă. Silenus avea darul profeției și era considerat drept inventatorul flautului. Era reprezentat ca un bătrîn caraghios și beat, călare pe un măgar. 2. Denumire purtată de satiri la bătrînețe (v. și Satyri).
Sursa: Mic dicționar mitologic greco-roman
silén s. m., pl. siléniSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
Silen m. Mit. semi-zeu, pântecos și lăbărțat, fiul lui Pan și tovarășul lui Bachus.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
SILEN, sileni, s. m. (în mitologia greacă) Nume dat satirilor bătrâni; p. ext. persoană în vârstă care, sub o înfățișare grotescă, ascunde o înțelepciune ironică. – Din lat. Silenus, fr. Silene.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) SILÉN, sileni, s. m. Nume dat, în mitologia greacă, satirilor bătrâni; p. ext. persoană în vârstă care, sub o înfățișare grotescă, ascunde o înțelepciune ironică. – Din lat. Silenus, fr. Silène.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a SILÉN1 s.m. Personaj din mitologia greacă, mentorul lui Dionysos – simbol al bețivilor; satir. [< fr. Silène].
Sursa: Dicționar de neologisme
SILÉN2 s.m. Specie de macac din India. [< fr. silène].
Sursa: Dicționar de neologisme
SILÉN1 s. m. (mit.) mentorul lui Dionysos, simbol al bețivilor. ◊ satir bătrân. (< fr. Silène, lat. Silenus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
SILÉN2 s. m. specie de macac din sudul Indiei. (< fr. silène)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
Silen 1. Fiul lui Pan, era un semizeu din ceata lui Dionysus. Se spunea că l-ar fi crescut și educat pe acesta din urmă. Silenus avea darul profeției și era considerat drept inventatorul flautului. Era reprezentat ca un bătrîn caraghios și beat, călare pe un măgar. 2. Denumire purtată de satiri la bătrînețe (v. și Satyri).
Sursa: Mic dicționar mitologic greco-roman
silén s. m., pl. siléniSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită Silen m. Mit. semi-zeu, pântecos și lăbărțat, fiul lui Pan și tovarășul lui Bachus.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
SILEN, sileni, s. m. (în mitologia greacă) Nume dat satirilor bătrâni; p. ext. persoană în vârstă care, sub o înfățișare grotescă, ascunde o înțelepciune ironică. – Din lat. Silenus, fr. Silene.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)