SILÁN, silani, s. m. Compus al siliciului cu hidrogenul. [Pl. și: (n.) silane] – Din fr., engl. silane, rus. silan, germ. Silan.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a SILÁN s.m. Combinație a siliciului cu hidrogenul. [< germ. Silan].
Sursa: Dicționar de neologisme
SILÁN s. m. compus hidrogenat al siliciului. (< fr. silane)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
SILÁN (‹ fr. {i}) s. m. Combinație a siliciului cu hidrogenul, având formula generală SinH2n+2. Din monosilan (SiH4), care este un gaz, se obține siliciu pur pentru tehnica semiconductorilor.Sursa: Dicționar enciclopedic silán s. m., pl. silániSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită SILÁN, silani, s. m. Compus al siliciului cu hidrogenul. [Pl. și: (n.) silane] – Din fr., engl. silane, rus. silan, germ. Silan.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) SILÁN, silani, s. m. Compus al siliciului cu hidrogenul. [Pl. și: (n.) silane] – Din fr., engl. silane, rus. silan, germ. Silan.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
SILÁN s.m. Combinație a siliciului cu hidrogenul. [< germ. Silan].
Sursa: Dicționar de neologisme
SILÁN s. m. compus hidrogenat al siliciului. (< fr. silane)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
SILÁN (‹ fr. {i}) s. m. Combinație a siliciului cu hidrogenul, având formula generală SinH2n+2. Din monosilan (SiH4), care este un gaz, se obține siliciu pur pentru tehnica semiconductorilor.Sursa: Dicționar enciclopedic silán s. m., pl. silániSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită SILÁN, silani, s. m. Compus al siliciului cu hidrogenul. [Pl. și: (n.) silane] – Din fr., engl. silane, rus. silan, germ. Silan.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)