scărílă, scăríle, s.f. (reg.) 1. codârla carului sau a căruței; scărigă. 2. pârleaz.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
scărílă f., pl. e (d. scară. Cp. cu rotilă). Munt. vest. Corlată din apoĭ și din ainte a caruluĭ. V. codirlă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
scărilă f. codârla carului. [Lit. scară mică].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a