scărițá, scărițéz, vb. I (reg.) a reduce treptat; a micșora.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
SCĂRÍȚĂ, scărițe, s. f. 1. Diminutiv al lui scară; scăricică, scărișoară. 2. Unul dintre cele trei oscioare ale urechii mijlocii. – Scară + suf. -iță.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
scăriță, scărițe s. f. (dim.) lovitură executată în fotbal prin introducerea labei piciorului sub mingea aflată pe gazon, lovitură ce imprimă mingii o traiectorie lobată.Sursa: Dicționar de argou al limbii române scăríță s. f., g.-d. art. scăríței; pl. scăríțeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită SCĂRÍȚĂ, scărițe, s. f. 1. Diminutiv al lui scară; scăricică, scărișoară. 2. Unul dintre cele trei oscioare ale urechii mijlocii. – Scară + suf. -iță.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
scărita - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul scărit
scărită - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul scărit